Mutarea de la oras la tara a unei familii este in general un motiv de bucurie pentru niste oameni care refuza sa mai faca parte din marele tavalug al societatii consumeriste. Pot exista totusi si unele greseli ori inconveniente. Acest blog este povestea mea si a familiei mele in cei 10 ani care s-au scurs de cand ne-am mutat la tara ,cu bune si cu mai putin bune dar rezolvabile, asa cum veti vedea.
Translate
duminică, februarie 28
Cotidian. Am fost iar la oras.
Fluturi multime se-aseaza pe bec,
li se topesc aripile si zevzec se transforma-n omide-ngrasate
ce au lanturi la gat si desene ciudate pe spate.
Privind, ma intreb permitandu-mi un rand:
-Intunericul mintii e destul de profund ca sa-nchida-n metale lucioase orice forma de gand ?
-Oare stelele noptii sant atat de departe ca drumul sau visul spre ele sa condamne la moarte ?
- Oare-ntre noi n-a fost chip si reper de lumina fara gat aurit ori caleasca cu clima ?
Apoi becul se stinge.
I s-a rupt filamentul.
Nori grosi de omizi lent coboara din intregul oras inspre centru...
Vor sa fac-un partid !
Sa porneasca lumina in vapori de mercur si clacson de masina , promitand ca astfel le vor trage stelelor ,zevzec, iarasi cortina
Abonați-vă la:
Postări (Atom)