Translate

miercuri, septembrie 25

Legea cainilor comunitari

Astazi presedintele tarii a promulgat legea cainilor comunitari.
Primul imbold a fost sa-mi spun ca asta nu e treaba mea pentru a-mi crea un iluzoriu sentiment de lipsa de vina. De fapt sant la fel de vinovat ca si directoarea ong-ului,ca si bunica copilului,ca si membrii asociatiilor de protectie a animalelor , ca si presedintele tarii ori primarul capitalei sau al celui mai mic sat din Romania.
Peste tot lucrurile stau la fel, iar noi oamenii ,superiorii",cei la care cainii se uita cu admiratie si speranta am hotarat, prin alesii nostri, ca ei cainii e mai bine sa dispara. Asta nu pentru ca sant niste fiare,nu pentru ca daca am alege pe unul dintre ei si l-am aduce acasa s-ar gandi vreo secunda la el atunci cand noi am fi amenintati de cineva sau pentru ca atunci cand santem nedrepti el nu ne-ar ierta imediat,.. ci din comoditate.
E mai simplu sa ucizi decat sa protejezi ,asa cum e mai usor sa stergi o problema de cat sa o rezolvi.
Dar haideti sa vedem pe cine punem la zid: Cainele , cel mai bun prieten al omului [reciproca" nu e valabila],e o fiinta supusa instinctului.
Atunci cand e lasat liber devine vanator si orice fiinta ce arata ca se teme de el sau alearga prin fata lui e considerata prada.
Traiec in haite si iau in stapinire teritorii din care isi asigura hrana. Tarcurile asociatiilor de profil nu-i ajuta deloc ,ci-i obliga sa traiasca un cosmar violent iar odata scapati de acolo ...
Instinctul de conservare ii poate face agresivi atunci cand sant lipsiti de hrana. Batranica de la parterul blocului nu e vinovata pentru prezenta cainilor ci din contra , alimentele pe care cu bucurie si bunatate le da lor ii fac blanzi si ar fi fost nevoie doar ca administratia sa-i sterilizeze pentru a nu se mai inmulti si pentru a le scadea inca o data agresivitatea.
Problema asta impunea prezenta celor care se pricep la psihologie canina ,nicidecum a parlamentarilor imbuibati care profita de un moment emotional pentru a rezolva o problema ,ce le statea ca un ghimpe in coaste, in cel mai barbar [dar mai ieftin] mod cu putinta.
.
Apoi imi aduc aminte de copilul care....de copilul,ca si de oamenii muscati atunci cand se intorc seara obositi de la serviciu si nu mai sant sigur ca asi avea dreptul sa-mi spun parearea daca asi privi in ochii parintor copilului ucis in parcul Tei si poate ca noi oamenii nici nu santem asa de superiori cum ne vad cainii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu